Деймън

Sănătate și îngrijire

Tradus automat (erori posibile)

Acesta este Damon. Două ani de așteptare... Două ani fără un singur "El este pisica mea." Îl numesc înger pentru că, în ciuda tuturor celor prin care a trecut, nu și-a pierdut capacitatea de a iubi. Când a venit la noi, purta durere. L-am sterilizat, i-am îndepărtat ochiul problematic și i-am tratat dinții. Treptat, tot ce îl chinuia a rămas în trecut. Și apoi a avut loc cea mai frumoasă schimbare. Nu în aspectul său, ci în sufletul său. Damon nu mai trăiește în durere. Corpul său mic și negru nu mai este tensionat. În schimb, caută o mână umană, se cuibărește, miorlăie și arată toată tandrețea care a fost ascunsă atât de mult timp în spatele suferinței. Dar... de mai bine de doi ani, nimeni nu l-a ales. Pisicile negre rămân adesea ultimele. Și Damon așteaptă. Cu răbdare. Zi după zi. An după an. Nu există o persoană care să poată vedea ceea ce vedem noi? Nu ochiul lipsă. Nu cicatricile. Ci inima imensă care așteaptă să iubească. Să existe cineva acolo care să spună: "Damon, este timpul să mergem acasă." Deparazitat intern și extern. Fără vaccinuri deocamdată. Cu obiceiuri excelente de igienă. A trăit într-o cameră mică de mai bine de un an. Nu pentru că este "problematic", ci pentru că viața s-a aranjat astfel. Astăzi, Damon cântărește 4,2 kilograme de dragoste. Negru, dar presărat cu fire albe - de parcă viața a lăsat urme pe el și el le-a acceptat. Desigur, se înțelege bine cu alte pisici. Caut o persoană. Cineva care înțelege că uneori cele mai blânde ființe sunt cele care au așteptat cel mai mult. Damon nu se grăbește. Nici eu. Dar cred că undeva există un loc unde nu va fi o "soluție temporară", ci un cămin.